Piesa de duminică ce ne alină sufletele....

Spunem NU! Pungilor de plastic

S– au îmbrăcat în pungi de polietilenă şi au dansat în cerc în parcul Ştefan cel Mare. Toate pentru a îndemna cetăţenii să schimbe pungile de plastic, pe cele biodegradabile.
"O pungă de plastic se descompune în circa 1000 de ani.
Ea se descompune în substanţe foarte toxice, care ajung să polueze apa, solul şi pot ajunge chiar şi în alimentaţia noastră", a subliniat organizatoarea manifestaţiei, Liliana Busuioc.
Un voluntar a fost îmbracat în aproximativ 500 de pungi, atât cât foloseşte o persoană într-un an.
“Ne propunem, să contribuim la protejarea mediului în ţara noastră prin informarea şi educarea cetăţenilor cu privire la alternativele la pungile de plastic ce sunt utilizate la scară largă în acest moment. Avem ca scop să mergem în special în instituţiile de învăţământ pentru a educa în acest mod generaţia tânără” a menţionat o membră a organizaţiei.
Pentru ca mesajul să fie înţeles de toţi, voluntarii au jucat un mini spectacol.
Evenimentul a fost susţinut şi de soţiile diplomaţilor străini în Republica Moldova. “Este o iniţiativă foarte bună, deoarece folosirea iraţională plasticului este o problemă globală. Faptul că Moldova vrea să lupte cu acest fenomen, este un lucru minunat”, a precizat soţia ambasadorului Marii Britanii, Kate Shannon.
De asemenea şi soţia ambasadorului SUA în R. Moldova, Charla Chaudhry a salutat acţiunea tinerilor: "Oamenii trebuie să fie sensibili când e vorba de ecologie şi să sprijine acest fel de iniţiative, pentru ca lumea să fie mai bună şi mai curată”, a spus ea.
Cetăţenii capitalei salută şi ei iniţiativa protestatarilor.
“ Ar fi foarte bine dacă în magazine ne– ar ambala marfa în pungi ce se descompun uşor”, a spus Marius.
Unii nu sunt de acord deoarece...
„ Pungile din plastic sunt mai ieftine şi se găsesc peste tot, faţă de pungile din hârtie”, a replicat Rodica.
Prima pungă de hârtie a fost inventată în 1852, iar cea de plastic a fost descoperită în 1957 şi era destinată pentru sandwich– uri, considerându– se mai igienică.
În prezent, în Moldova doar magazinele mari împachetează marfa în pungi ecologice.

sursa foto: http://www.buletindecarei.ro/2010/11/punga-de-plastic-versus-cea-de-hartie.html

Regina Toamnă într– un parc din Chişinău

Toamna în Chişinău

În Chişinău, toamna este romantică, poate pentru că este un oraş aşa de verde, cu multe parcuri ce despart cartiere dar şi cu foarte mulţi copaci plantaţi printre case, blocuri şi străzi, oamenii sunt martorii tăcuţi ai istoriei. Martoră sunt şi eu pentru că m– am născut şi trăiesc în acest oraş.

E mijloc de octombrie şi afară totuşi e cald, vântul adie uşor, soarele inca ne mai incalzeste cu razele sale sfioase, pana când si le va strange pentru a le revarsa asupra noastra in primavara ce vine. 

Păşesc pe covorul moale şi viu colorat de frunze ce– mi şoptesc despre ea– Toamna, care de câteva săptămâni a venit la noi în vizită.

Misterele parcului Valea Morilor

Într– un sfârşit de săptămână am ieşit la plimbare ca să admir şi să savurez culorile parcului Valea Morilor.

Cobor cele 467 de scări din parc. Aici, se simte cel mai bine suflelul toamnei, aici, e locul cel mai potrivit, unde îşi poate ţese ea covorul.

Parcul Valea Morilor de cinci ani încoace arată ca o cariera unde se tot fac lucrări de reabilitare şi reamenajare. Cu cât păşeşti mai domol pe acest pământ cu atât mai uşor poţi descoperi ceva nou în toata această gamă de culori tomnatice.

Admirând natura poţi observa diverse scene din viaţa veveriţelor, fără de care parcul şi– ar pierde ceva din farmecul său.

E interesant să vezi cum îşi adună veveriţa hrana şi cum cu viteza luminii se urcă în vârful copacului atunci când se apropie sau indrazneşte să o fotografieze cineva.

Parcul e locul ideal unde te poţi relaxa, respira aer curat, face sport, plimba cu prietenii, citi o carte…

Unii profesori de educaţie fizică obişnuiesc să vină des în parc cu elevii pentru a face lecţii , deoarece copiilor le este mai interesant şi pot face mai multe jocuri interactive.

Mai încolo zăresc câţiva soldaţi care trag cu ochiul la domnişoare, după care îşi continuă drumul.

Unul din soldaţi îmi spune gâfâind şi un pic speriat, de frică să nu fie observat de către sergent, că abia e la primul cerc şi mai are încă trei de alergat. La care eu i– am urat spor şi armată uşoară.

Prietenia mea cu Toamna

Mai fac câţâva paşi, prefer să mă aşez pe o bancă de culoare verde pentru a admira toamna în toată splendoarea ei. Mă cuprinde o linişte profundă, abia dacă mai aud claxoanele maşinilor, sau vocile copiilor ce zburdă pe aici.

O frunză desprinsă din pletele toamnei , cade valsând sub adierea vântului şi mi se asează pe braţe, apoi o iau şi o aşez peste covorul de frunze . A fost ultimul ei zbor pe aripi de vânt din aceasta toamnă.

În această atmosferă autumnală, mă gândesc ca orice început are un sfârşit…

E târziu! Ma despart de parcul meu preferat si-mi indrept pasii spre casa. Insa toamna e pretutindeni. Despartirea e numai o impresie, un sentiment, o iluzie.

Ma îndrept spre staţie. Aştept. Doar câţiva oameni mai sunt în aşteptarea transportului.

Urc în transport şi mă aşez pe scaun. Privesc pe geam. Toamna mă urmăreşte şi aleargă după microbusul grăbit. Eu zâmbesc şi mă gândesc, de ce aleargă, doar va mai rămâne pe acest meleag încă două luni.

Eram în cea de-a 20 –cea toamnă, când pentru prima dată mă îndrăgostisem de singurătate.

Sursa foto: http://www.timpul.md/articol/miros-de-toamna----27009.html

INTERVIU: "Ajutorul Lui Dumnezeu şi al persoanelor apropiate îmi insuflă speranţa şi încredere în ziua de mâine"

Livia Pânzaru (21 de ani) este absolventă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării.
De la vârsta de cinci ani nu mai vede, când a fost diagnosticată cu o maladie gravă care lăsat–o oarbă. În pofida greutăţilor, în anul 2008, a absolvit clasa a XI–a în cadrul liceului cu profil tehnologic pentru copii cu vedere slabă din municipiul Chişinău, a susţinut examenele de bacalaureat şi a obţinut certificatul de profesie în domeniul Operator– computer, pe care a studiat– o în cadrul aceluiaşi liceu.
La moment este anul întâi de masterat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova.

1. Îţi mai aminteşti cum arătau obiectele din jurul tău?

L.P: De fapt, pentru o persoană nevăzătoare, simţul tactil înlocuieşte simţul văzului, cam aşa e şi în cazul meu, eu ştiu exact cum arată fiecare obiect din jurul meu, dar nu aş putea spune exact dacă e vorba de imagini dobândite prin intermediul vederii pe care am pierdut-o definitiv la vârsta de 5 ani, sau de unele căpătate cu ajutorul simţului tactil.

2. Fiind o persoană cu disabilităţi vizuale, care sunt problemele cotidiene de care te ciocneşti?

L.P: Una din problemele cele mai dureroase, nu doar a mea, ci a majorităţii persoanelor cu disabilităţi e neîncrederea oamenilor din jur, a societăţii în general, neîncrederea în capacităţile noastre, în cunoştinţele, în potenţialul nostru, apoi şi altele de gen material; de exemplu, în Europa persoanele cu disabilităţi vizuale se deplasează independent, fie cu ajutorul bastonului alb, fie cu ajutorul câinilor ghizi, special instruiţi, în Moldova însă, din cauza drumurilor, care sunt într-o stare deplorabilă, a automobilelor parcate neregulamentar, precum şi a şoferilor, ce nu respect regulile de circulaţie, deplasarea cu bastonul este foarte periculoasă, unii nevăzători suportând chiar accidente grave, care i-au imobilizat la pat pentru întreaga viaţă, iar cu câine ghid, nu se permite a intra nici măcar în transportul public. În statele europene, un nevăzător are pensia lunară de invaliditate, în valoare de cca. 300 euro şi o compensaţie pentru însoţitor de cca. 700 euro, pe când în Moldova, suma totală a acestora e de 660 lei. În statele europene, după studii, statul îşi ia angajamentul de a angaja persoana cu disabilităţi în câmpul muncii, iar în Republica Moldova, ce-l puţin nu i se dă şansa să se angajeze desinestătător. Cam acestea ar fi câteva din problemele persoanelor cu deficienţe, din Republica Moldova.

3. Cum treci peste barierele ce îţi apar în viaţa de zi cu zi?

L.P: Trec cu ajutorul Lui Dumnezeu, care îmi insuflă speranţă şi încredere în ziua de mine, precum şi cu ajutorul persoanelor apropiate, a familiei, prietenilor, colegilor, cărora le mulţumesc din suflet pentru dragoste, căldură, altruism.

4. Ştiu că eşti studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării.
De unde ai acestă pasiunea pentru jurnalism?

L.P: Încă din copilărie, părinţii şi profesorii considerau că sunt creativă şi că am talent de a scrie, mie însămi îmi plăcea să scriu esee, mici articole pentru revista şcolii, să fiu moderatoare în cadrul festivităţilor ce aveau loc în liceu cu diverse ocazii; mai târziu, prin clasa a X-a, am fost invitată împreună cu câteva colege de liceu la o emisiune televizată; după această emisiune am început să mă gândesc, la posibilitatea de a păşi pe tărâmul Mass-Media, ceea ce am şi făcut pînă la urmă.

5. Care este atitudinea profesorilor faţa de tine?

L.P: Din fericire, profesorii de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, din cadrul USM, s-au dovedit a fi Personalităţi cu adevărat deosebite, posedând calităţi remarcabile nu doar profesionale, dar şi sufleteşti, am avut şi am foarte multe de învăţat de la Domniile Lor, m-au susţinut, m-au în curajat, m-au făcut să fiu mai optimistă, mai luptătoare şi mai perseverentă, fapt pentru care le voi fi mereu nespus de recunoscătoare.

6. Care sunt cele mai stringente probleme cu care te confrunţi la facultate?

L.P: La acest capitol nu mă plâng; e adevărat că am nevoie de puţin mai mult timp pentru a putea studia, pentru că trebuie să scanez cărţile, manualele, pentru a le putea audia la calculator cu ajutorul programelor cititoare de ecran, iar temele predate şi discutate în cadrul prelegerilor le înregistrez cu ajutorul reportofonului, iar apoi le transcriu în formă de text pe calculator, totuşi îi mulţumesc din suflet Lui Dumnezeu, pentru că mi-a dat şansa de a studia, de a avea o profesie, un viitor; pînă la urmă, cred că cine munceşte mai mult, preţueşte mai mlt rezultatele.

7. Anul trecut ai primit diploma de licenţă. Ai reuşit să te angajezi în câmpul muncii?

Din păcate încă nu am reuşit să mă angajez; am sperat la cîteva locuri de muncă, dar până la urmă nu am mai primit nici un răspuns, sunt în căutare, nu mă las uşor bătută, cu voia Domnului, sper că mă voi angaja.

Îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi urez succese în tot ceea ce faci.

Prima instituţie de învăţământ decorată cu “ Ordinul Republicii”

La 1 octombrie a fost sărbătorită aniversarea Universității de Stat din Moldova care a împlinit 65 ani de la fondare. Cu această ocazie s-a organizat un concert care  a avut loc în incinta Teatrului de Operă și Balet din capitală. Sala a fost arhiplină încât a devenit la un moment dat, neîncăpătoare.

La manifestare au fost prezenţi: președintele interimar Marian Lupu, fostul președinte interimar Mihai Ghimpu, Ministrul Educației Mihail Şleahtiţchi, Rectori din Universități din Spania, Ucraina, România, cât şi Rectori de la alte Universități din țară, profesori, studenți, etc.

Prin decretul preşedintelui interimar, USM a devenit prima instituţie de învăţământ decorată cu cea mai înaltă distincţie a R. Moldova – „Ordinul Republicii”.

Președintele interimar, Marian Lupu, a conferit Universității cea mai înaltă disticţie în stat, pentru „merite deosebite în dezvoltarea învățământului universitar şi în promovarea reformelor în domeniu, pentru contribuţie substanţială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi a tinerilor savanţi şi pentru activitate metodico– ştiinţifică prodigioasă”.

De asemenea invitații au mulțumit pentru colaborare și o mulțime de cadouri şi cuvinte frumoase au fost aduse la adresa Universității și colectivelor acesteia.

De asemenea, cu această ocazie, 65 de profesori şi cadre auxiliare de la USM au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a Ministerului Educaţiei – Diploma de Onoare. „USM este o instituţie serioasă, cu tradiţii, cu multă principialitate, care dispune de o mare deschidere pentru tot ce este nou, este o instituţie flexibilă, cu multă responsabilitate şi cu oameni de calitate. Doresc USM-iştilor sănătate, rezistenţă faţă de stres şi mult spirit inovator”, a declarat ministrul Educaţiei, Mihail Şleahtiţchi.

Cu această ocazie, Universitatea a obţinut şi Ordinul prieteniei, oferit de conducerea Republicii Socialiste Vietnam.

Şi Mihai Ghimpu, absolvent al Universităţii de Stat, a felicitat profesorii cu această ocazie: „Ca absolvent al USM, mă mândresc cu acest lucru, dar totodată mă simt vinovat în faţa celor care mi-au predat şi mie, şi celor care sunt alături de mine în actul guvernării, fiindcă inima lor nu este liniştită. Să predai o viaţă, să te bucuri că studenţii au ajuns ba ministru, ba deputat, ba prim-ministru, ba preşedinte, şi să ajungi la bătrâneţe şi să nu ai salariul pe care îl meriţi. Pentru asta îmi cer scuze în numele celor care mai ţinem R. Moldova în sărăcie”, a spus Mihai Ghimpu.

Studenţii declară că Universitatea de Stat e cea mai bună din ţară şi se mândresc că îşi pot face studiile la această universitate. Universităţii le doreşte mulţi ani înainte şi câţi mai mulţi discipoli profesionişti, care ar putea sâ scoată ţara din impasul pe care îl trăim.

Pe parcursul a 65 de ani de activitate, în această instituţie au studiat peste 100 de mii de tineri.

Universitatea de Stat din Moldova a fost fondată la 1 octombrie 1946.

În prezent, în cadrul instituţiei îşi fac studiie cca 17 000 de studenţi.