Bătălia pentru titluri de Miss şi Mister Boboc 2011

 

Bătălia finală pentru marile titluri de Miss şi Mister Boboc 2011    s– a dat miercuri seară la Casa de Cultură.

  Sala  s –a dovedit a fi neîncăpătoare pentru studenţii  care au venit să susţină cele şapte facultăţi la finala Balul Balurilor 2011.

  Pentru prima probă bobocii au avut de pregătit tema de acasă, la care au trebuit să însceneze o zi din viaţa de student. La cea de– a doua probă a fost testate capacităţile concurenţilor în arta dansului.  Aceştia au improvizat câteva stiluri de dans printre care: dans popular, latino-american disco şi vals.Boboceii  Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării au oferit un dans de excepţie, care a surprins plăcut juriul atât şi publicul.

  Momentele artistice de muzică şi dans au fost nelipsite din seara spectacolului, în care au evoluat formaţiile de dans Dance Avenue condus de coregrafa Olga Ene şi Elit Dans, conducător artistic, Mihai Dudnic. 

  În urma votului  acordat de membrii juriului poziţiile de frunte au revenit facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei– locul 3, facultăţii de Fizică– locul 2 , iar premiul pentru Miss şi Mister Bobocelul anului 2011 a fost câştigat de studenţii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării .

  De asemenea şi juraţii au ţinut să îi felicite pentru munca şi originalitatea care au depus-o în cadrul acestui concert, dar le-au dat şi nişte sfaturi ca la început de cale.                                         “ Participanţii au dat dovadă de dragoste frumos pentru cultură ceea ce mă bucură foarte mult, dar m-au deranjat partea tehnică. Îmi pare rău că tinerii din ziua de astăzi nu ştiu să se exprime corect măcar atunci când ies pe scenă. Haideţi să lăsăm limba cea din şcoală şi să vorbim limba română”, a menţionat membrul juriului, Octavian  Grigoriu.

  Pentru perseverenţa şi munca depusă, boboceii au fost răsplătiţi cu cadouri din partea sponsorilor.

  Sinceri să fim nu ne– am aşteptat  să câştigăm, am depus mult efort şi uite că suntem înfingători. Pentru această finala ne– au pregătit doar cinci zile, mi– a mărturisit profund emoţionat Mister Bobocelul anului Eugen Pascari.

  Perechea câştigătoare a primit un sejur la munte pentru patru zile în România, iar toate domnişoarele participante au primit abonamente pentru o lună la shaping. 

  Balul Balurilor este o competiţie interuniversitară şi a fost organizată de către Rectorul Sindical şi comitetul sindical al Universităţii de Stat din Moldova.

Sunetele zodiei

Vă vine să credeţi sau nu, dar oamenii de ştiinţă au deteminat  cele mai relaxante piese pentru fiecare zodie. Fiecare semn zodiacal are un sunet specific. Voi ce ziceţi? Vă plac melodiile zodiei care vi se potriveşte? :)

Berbec  http://www.youtube.com/watch?v=Yc01uQ_Ht2Y&feature=youtu.be

Taur      http://www.youtube.com/watch?v=By9o3LTFTZo&feature=youtu.be

Gemeni  http://www.youtube.com/watch?v=EJDbAquLjV4&feature=youtu.be

Rac        http://www.youtube.com/watch?v=PSILUiFBRfE

Leu       http://www.youtube.com/watch?v=zkjsfCDg73g&feature=youtu.be 

Fecioară http://www.youtube.com/watch?v=ghNvXNabKUU 

Balanţă  http://www.youtube.com/watch?v=G8IVd2CIkO8&feature=related

Scorpion http://www.youtube.com/watch?v=ghxsCK3xQ0w&feature=related

Săgetător http://www.youtube.com/watch?v=gmtl3nwtRVM&feature=youtu.be 

Capricorn http://www.youtube.com/watch?v=l4FroYt2KCE&feature=youtu.be

Vărsător http://www.youtube.com/watch?v=yKBrwWMAtEg&feature=youtu.be

Peşti http://www.youtube.com/watch?v=tC_cW3XA170&feature=player_embedded 

Îi sărbătorim pe Sfinţii Arhanghelii Mihail şi Gavriil

  Sărbătoare mare pentru cei care poartă numele de Mihai sau Gavril. Astăzi, creştinii de rit vechi marchează Sfinţii Arhanghelii Mihail şi Gavriil, căpeteniile îngerilor.

  Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 21 noiembrie a început a se serba în Biserica de prin veacul al cincilea şi ea s– a răspândit repede în tot Răsăritul creştin.

  Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi prorocirile cele înalte îngerilor și, prin ei, oamenilor. Aceștia sînt cei care înmulțesc sfânta credință între oameni, luminând înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii.

  Arhanghelii sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând sabii, ca simbol al biruinţei, şi sunt calauze ale sufletelor în drumul acestora spre rai.

  Arhanghelul Mihail semnifică „ puterea lui Dumnezeu” și este voievodul oștilor cerești și cel dintâi din ceata Sfinților Arhangheli. El poartă sabie de foc și are misiunea de a păzi legea lui Dumnezeu și de a birui puterea vrăjmașilor.

  Mihail Arhangelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s– a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă.

  Cea mai răspândită credință populară cu privire la Arhanghelul Mihail este aceea în care el împreună cu Arhanghelul Gavriil, ca cei mai mari între îngeri ce există păzesc  şi se roagă pentru oamenii pe parcursul întregii lor vieți, iar la sfîrșitul vieții, în ceasul morții tot ei le iau sufletele. După ce-l plimbă prin toate locurile pe unde fusese în viață, Arhanghelul Mihail duce sufletul răposatului înaintea Scaunului lui Dumnezeu şi în funcție de decizia luată aici,  îl duce mai apoi în rai sau în iad. După credința că Sf. Arhanghel Mihail ia sufletele oamenilor în clipa răposării, a rămas zicala „îl ia Sf. Arhanghel”, care semnifică că moare, se duce.

  În viziunea populară, Arhanghelii sunt patronii casei, ard păcatele omeneşti şi purifică, prin post şi rugăciune, constiinţele.

  Se crede că Arhanghelul Mihail poartă, uneori, cheile Raiului, dar şi că este un luptător înfocat împotriva diavolilor.

  În popor se spune că Arhanghelul Mihail are niște lumânări de diferite dimensiuni, aceste lumînări arătând cât mai au de trăit oamenii cărora acestea le– au fost destinate.

  Arhanghelul Gavriil semnifică „bărbat-Dumnezeu” și este arhanghelul bunelor vestiri, acelora de bucurie, are şi misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeiești.   El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El a fost ales și trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să– i vestească taina mare a întrupării Domnului, rostind cel dintâi numele Prea Dulcelui Iisus. El a vestit și a pus nume Sf. Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s– a născut Mesia. El a cîntat cel dintâi „Slavă întru Cel de sus lui Dumnezeu și pe pămînt pace, între oameni bunăvoire”.

  Sfântul Gavriil ocrotește pe fecioare, acoperă pe mame, păzește pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinți la Dumnezeu și aduce înapoi împlinirea cererilor.

  În ceea ce priveşte vremea, 21 noiembrie este zi de hotar între toamnă şi iarnă. Acum, iarna încearcă să îşi intre în drepturi puţin câte puţin şi nu dintr– o dată. Tradiţia populară spune că între sărbătoarea Arhanghelilor şi Craciun trebuie să existe trei, patru zile calde, senine, luminoase, numite „vara iernii”.

  În sâmbata dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi "lumina de veci"  în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei disparuţi fără lumânare.

  În zonele de munte, cei doi Arhangheli erau consideraţi ocrotitori ai oilor. De ziua lor, ciobanii sărbătoresc "năpustitul areţilor", adică slobozitul berbecilor între oi, pentru împerechere,  se fac turte mari, din malai, pe care le aruncă în mijlocul oilor. Dacă turta pică pe pământ cu faţa în sus, se anunţă o primavară fertilă, cu mulţi miei. Turta picată cu faţa în jos prevesteşte oi sterpe, fără rod.

  Sunt numeroși credincioși care le poartă numele Sf. Arhanghel şi Gavril,numeroase biserici cu hramul Sf. Arhangheli, precum și mănăstirea din raionul Hânceşti, satul Negrea.

  În Republica Moldova peste 73 000 de bărbaţi se numesc Mihail, 5 600 - Mihai, peste 2.500 - Gabriel, 1130 - Gavril, iar 45 poartă prenumele Gavriil. Iar din cele 17 mii de femei, 11 500 se numesc Mihaela, iar alte 5 400 - Gabriela.

  De ziua Arhanghelilor, nu se lucrează, cei care nu se supun acestei interdicţii urmând să aibă parte de chin mare la vremea morţii.

 Sursa Foto: http://sfinxredivivus.wordpress.com/2010/11/07/sf-arhangheli-mihail-si-gavriil-simbolurile-dreptatii-si-iubirii/

Un week– end cu aromă de poamă și mult vin

       

         Mergând pe drumul ce duce spre Centru Expoziţional Moldexpo mirosul de vin devine deja ameţitor. 

Odată ce am intrat pe teritoriul Moldexpo  sunt înconjurată de muzică, bucate tradiţionale şi  un iarmaroc curgător, în care peste 50 de întreprinderi vitivinicole  participă la cea de a zecea ediţie a sărbătorii “ Ziua Naţională a Vinului”.

Zeci de meșteri populari îşi prezintă cele mai noi realizări ale lor, iar sute de oameni au posibilitatea să le admire, dar şi să achiziţioneze lucrările ce i– au impresionat. Preţul acestora varia de la 15 lei, şi putea ajunge până la sute de lei. O doamnă îmi spune entuziasmată că lucrările acestor oameni sunt deosebite şi cu singuranţă va cumpăra câteva suvenire , pentru a le face cadou apropiaţilor săi.

De asemenea vizitatorii au avut posibilitatea de a gusta din bucatele tradiţionale moldoveneşti, care au fost desigur lăudate de către turiştii veniţi la sărbătoare.

 Un turist venit de peste Prut îmi spune că deşi industria vinului este o ramură dezvoltată şi la ei în ţară, din pacăcate nu au această sărbătoare şi că este ceva frumos pentru a– ţi  promova cultura şi tradiţiile ţării.

Gazda sărbătorii a fost premierul Vlad Filat, care a fost însoţit la eveniment de către ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, ministrul de Interne, Alexei Riobu, şeful Justiţiei, Oleg Efrim şi cel al Economiei, Valeriu Lazăr. De asemenea, la sărbătoare a fost prezent şi vice-prim-ministrul Mihai Moldovanu.

Oficialul nu a ezitat să facă o baie de mulţime, să guste din tulburel şi pentru a demonstra că este un bun gospodar a dat câţiva struguri prin teasc.

Vlad Filat a spus că preferă vinul sec de culoare roşie. El a mai adăugat că străinii şi– au dat seama că vinul nostru este de calitate şi că cultura vinificaţiei va rămâne cartea de vizită a Republicii Moldova.

Tot în aceeaşi dimineaţă celor mai iscusiţi viticultori şi vinificatori le-au fost înmânate menţiuni speciale.

Condrea Gheorghe din oraşul Ialoveni care a luat premiul mare la nominalizarea Vin de desert, categoria Cel mai bun vin rosu, îmi povesteşte că a participat la mai multe ediţii ale concursului şi concurenţa este mare; el spune că premiul primit îl va stimula să mai participe deoarece  calitatea vinului este cu fiecare an tot mai bună.

Pentru a atrage atenţia vizitatorilor fiecare companie şi– a amenajat pavilionul cum a ştiut cel mai bine. Odată ce intrai în pavilionul amenajat de către reprezentanţii Colegiului Naţional de Viticultură şi Vinificaţie,decorul şi hainele în care erau îmbrăcaţi îţi creau senzaţia că eşti în secolul trecut. Aceştia au înscenat şi o lecţie deschisă din anul 1842 în cadrul căreia au arătat cum se produce un vin bun în Basarabia.

Profesorul Ion Margine  de la Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău  îmi spune că:”  producătorii de struguri trebuie să producă nişte struguri buni în care să depună stăruinţă la procesare şi după aceea să aplice toate cunoştinţele în domeniul tehnologiei  ca să poată obţine un vin calitativ”.

Două zile la rând,oamenii au avut ocazia de a gusta gratis din vinurile de calitate, însă când ajungeai lânga pavilion îţi cam trecea cheful pentru ca se înghesuiau zeci de oameni dornici de a gusta vinul de anul acesta. La unii comercianţi un pahar de vin costa 3 lei, iar un litru de vin ajungea până la 25 de lei.

Dnul Vasile care a venit din raionul Călăraşi la această sărbătoare pentru a– şi prezenta vinul, îmi mărturiseşte că secretul vinul său bun este, de a depune mult suflet în munca pe care o faci, dar nu e mai puţin important să respecti şi tehnologia şi, desigur, să– ţi fie dragă această îndeletnicire.

După păhărelele de vin servite, unora li s– au înfierbântat picioarele şi cum le stă bine moldovenilor, au întins o horă.

Potrivit Ministerului Agriculturii, în acest an, cheltuielile pentru Ziua Vinului au depăşi un milion de lei, bani alocaţi din bugetul statului.

Ziua Naţională a Vinului este sărbătorită anual în Republica Moldova în cea de– a doua duminică a lunii octombrie.

 

Sursa Foto:  http://yupi.md/sarbatoarea-ziua-vinului-in-capitala-vezi-programul-zilei-nationale-a-vinului

Duelul talentelor între universităţi

E încă dimineaţă. Capacii şi covorul de frunze  sunt acoperiţi cu brumă, semn că noaptea trecută a fost frig! Mă îndrept către Palatul de Cultură unde va avea loc Festivalul Republican al creaţie artistice a tineretului studios, la iniţiativă Consiliului Republican al sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei şi Consiliului Rectorilor din Moldova.

Odată ce am intrat aici se simte miros de sărbătoare, zăresc lume multă şi veselă,  cu feţile luminate şi cu dispoziţia bună. Fiecare s– au divizat în grupuleţe mici şi repetă concentraţi  numerele pentru că în câteva minute vor ieşi pe scenă şi trebuie să se prezinte bine în faţa publicului.

Nu am emoţii deoarece am mai participat şi la alte festivaluri şi sper să reprezentăm bine universitate noastră, mi– a spus dansatorul Tudor Popovici.

Merg prin hol şi observ pe partea stângă că este organizată o expoziţie de lucrări manuale de către studentele de la secţia croşetări şi broderie. Sunt nişte lucrări foarte frumoase, am făcut şi eu aşa ceva când eram în liceu, îi povesteşte o domnişoară prietenei sale.

Intru în sala mare. E încă pustie se adunase doar câteva persoane.  Mă aşez printre primele rânduri. După un sfert de oră de aşteptare în care îngheţasem deja de frig pe scaun în sfârşit  prezentatorul anunţă începerea concursului.

Vizibili emoţionaţi pe scenă îşi fac apariţia membrii corului “ Lira” condus de S.Veselovschi. Aceştia au intepretat cu multă muzicalitate două piese: “Foaie verde viorea” şi “ Gloria”.

De asemena o interpretare deosebită a avut– o Nicolae Gribincea în duet cu corul  “ Lira” ce a interpretat o piesă cu tematică religioasă, care a treziit emoţii plăcute oricărui spectatorilor. Preţ de câteva minute sala a amuţit ascultând extraordinara interpretare.

Pentru a mai distinge puţin atmosfera cu câte un număr au evoluat colectivul etnofolcloric  “Crenguţa de Iederă” condus de  Maria Iliuţ, colectivul de dans sportiv “Elit. Dans” conducător artistic Mihail Dudnic şi colectivului de dans popular “Struguraş” conducător Iurie Tătaru.

La concurs participă cele mai bune şi talentate grupuri artistice din şase instituţiilor de învăţământ superior din  Chişinău, Bălţi şi Soroca şi şapte colegii, ce au interpretat aproape toate genurile de creaţie. Din cadrul fiecărei universităţi echipele au concurat la şase probe – dans modern, dans sportiv, dans popular, piese etnofolclorice, muzică uşoară, teatru.

Şeful secţiei tineret, cultură şi sport  Nicolae Gribincea menţionează care face parte din membrii juriului a specificat că a mai participat la mai multe ediţii ale acestui festival şi comparativ cu anii precedenţi , se observă o pregătire mai bună a concurenţiilor şi că au luat în serios acest festival– concurs. El a mai adăugat că acest fapt este foarte îmbucurător.

Festivalul a durat şase ore şi chiar dacă publicul din sală a început să se rărească, pe scenă tinerii continuă să aibă o prestaţie bună. Pentru a se mai încălzi spectatorii s- au ridicat de pe scaune şi au dansat după muzica săltăreaţă.

 Mi– a plăcut prezentarea studenţiilor se vede că au pus suflet, dar din pacăte partea organizatorică lasă de dorit, de aceea poate şi au venit aşa puţini oameni la concert, a menţionat spectatoarea, Ecaterina Struniţcaia.

         La 19 noiembrie curent vor fi prezentate rezultatele concursului, iar câştigătorii vor premiaţi cu diplome şi premii băneşti din partea sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei şi Consiliului Rectorilor din Moldova. 

Până atunci nu ne rămâne decât să aşteptăm rezultatele.

Dansul- limbajul trupului

   Mă aflu în sala de dans modern a Facultăţii de Arte Frumoase dincadrul USM, unde îşi desfăşoară activitatea , cercul de dans ,

,,Dance Avenue”.
   Într– o sală de câţiva metri pătraţi se înghesuiesc 40 de studenţi pentru a se însuşi arta dansului.
   Conducătoarea formaţiei ,, Dance Avenue” , Olga Ene ne spune că „ elevii nu au toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea orelor. O reparaţie capitală în sala nu s– a facut de câţiva ani, ci doar cosmetic, puţin s– a dat cu var, s– au vopsit puţin ferestrele şi atât”.
   Pentru a evolua pe scenă dansatorii au nevoie de costume scenice, care nu se găsesc în camera de costume a Facultăţii de Arte Frumoase.
    Valentin Tomuleţ decanul Facultăţii de Arte Frumoase ne spune că „ în inventarul de costume scenice sunt haine pentru toate secţiile de dans , dar recunoştem că ele sunt foarte vechi şi chiar demodate, dar pentru asta nu se alocă destui bani ca să putem cumpăra costume scenice în toate cercurile de dans. De aceea cu părere de rău studenţii sunt nevoişi ca să– şi croiască costume în atelierele de cusut”.
   Profesoara menţionează că: „ În cadrul concertelor avem nevoie de costume corespunzătoare cu coreografia pe care o prezentăm, dar cu părere de rău noi nu ne permitem. De fiecare dată sunt puşi la cheltuială studenţii de la universitate. Eu ca coregraf mă strădui să cer minimul necesar pentru a putea evolua cât de cât.”
   Din lipsă de fonduri studenţii sunt nevoiţi să suporte cheltuielile. Preţurile încep de la 500 de lei şi pot ajunge chiar şi până la mii de lei.
   Indiferent de obstacolele ce le întâlnesc în cale, echipa de dans        ,, Dance Avenue”, au şi performanţe cât în ţară dar şi peste hotare.
Dansatorii au evoluat în ţară, dar şi peste hotare.Pentru fiecare evoluţie pe scenă fiecare stundent este remunerat cu câte 50 de lei din cadrul universităţii.
   Copii depun foarte mult efort pentru a ajunge adevăraţi profesionişti , ei repetă chiar şi după program.
   Svetlana Stratulat de la secţia dans modern ne spune că:                    “ frecventeaz dansurile de trei ori pe săptămână, uneori vin chiar cu două ore înainte de a intra în sala de dans, pentru a repeta noile figure”.
   Dar cea mai mare problemă a dansatorilor este lipsa de sponsorizare, deoarece echipamentele sunt foarte costisitoare.
   Cecati Elena ne mărturiseşte că: „ pe an am nevoie de 2 perechi de încălţăminte, care este scumpă, în dependenţă de calitatea ei, dar pentru asta este nevoie de bani, care de cele mai multe ori vin din partea părinţilor”.
   Pentru a face un calcul cam cât îi cost pe stundeţi un constum pentru dans, am mers într–un magazin specializat din capitală.
   De exemplu pentru cusutul unor pantaloni scurţi avem nevoie de stofă neagră lucioasă , care costa 150 de lei metru. Pentru o bluză cu mâineca scurtă din ţesătură de culoare albă cu bulinii negre, costa 85 de lei metru. Pe lângă costum trebuie să asortăm şi cu nişte accesorii, care încep de la 50 de lei în sus.
   Dacă eşti pasionat într– adevăr de arta dansului afală ca acest hobby îţi fură mult din timpul tău liber şi e nevoie să faci multe investiţii , dar şi sacrificii dacă vrei să ai performaţe.
   Pe cât de costisitoare ţi s- ar părea pasiunea această pentru dans, dar să ştii că pe atât e şi de frumoasă şi relaxantă.
   Dansul este limbajul ascuns al sufletului, dansul este acela care exprima mesajul primitiv al sufletului, dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine… aşa că indiferent de obstacole nu încetaţi să dansaţi.

Piesa de duminică ce ne alină sufletele....

Spunem NU! Pungilor de plastic

S– au îmbrăcat în pungi de polietilenă şi au dansat în cerc în parcul Ştefan cel Mare. Toate pentru a îndemna cetăţenii să schimbe pungile de plastic, pe cele biodegradabile.
"O pungă de plastic se descompune în circa 1000 de ani.
Ea se descompune în substanţe foarte toxice, care ajung să polueze apa, solul şi pot ajunge chiar şi în alimentaţia noastră", a subliniat organizatoarea manifestaţiei, Liliana Busuioc.
Un voluntar a fost îmbracat în aproximativ 500 de pungi, atât cât foloseşte o persoană într-un an.
“Ne propunem, să contribuim la protejarea mediului în ţara noastră prin informarea şi educarea cetăţenilor cu privire la alternativele la pungile de plastic ce sunt utilizate la scară largă în acest moment. Avem ca scop să mergem în special în instituţiile de învăţământ pentru a educa în acest mod generaţia tânără” a menţionat o membră a organizaţiei.
Pentru ca mesajul să fie înţeles de toţi, voluntarii au jucat un mini spectacol.
Evenimentul a fost susţinut şi de soţiile diplomaţilor străini în Republica Moldova. “Este o iniţiativă foarte bună, deoarece folosirea iraţională plasticului este o problemă globală. Faptul că Moldova vrea să lupte cu acest fenomen, este un lucru minunat”, a precizat soţia ambasadorului Marii Britanii, Kate Shannon.
De asemenea şi soţia ambasadorului SUA în R. Moldova, Charla Chaudhry a salutat acţiunea tinerilor: "Oamenii trebuie să fie sensibili când e vorba de ecologie şi să sprijine acest fel de iniţiative, pentru ca lumea să fie mai bună şi mai curată”, a spus ea.
Cetăţenii capitalei salută şi ei iniţiativa protestatarilor.
“ Ar fi foarte bine dacă în magazine ne– ar ambala marfa în pungi ce se descompun uşor”, a spus Marius.
Unii nu sunt de acord deoarece...
„ Pungile din plastic sunt mai ieftine şi se găsesc peste tot, faţă de pungile din hârtie”, a replicat Rodica.
Prima pungă de hârtie a fost inventată în 1852, iar cea de plastic a fost descoperită în 1957 şi era destinată pentru sandwich– uri, considerându– se mai igienică.
În prezent, în Moldova doar magazinele mari împachetează marfa în pungi ecologice.

sursa foto: http://www.buletindecarei.ro/2010/11/punga-de-plastic-versus-cea-de-hartie.html

Regina Toamnă într– un parc din Chişinău

Toamna în Chişinău

În Chişinău, toamna este romantică, poate pentru că este un oraş aşa de verde, cu multe parcuri ce despart cartiere dar şi cu foarte mulţi copaci plantaţi printre case, blocuri şi străzi, oamenii sunt martorii tăcuţi ai istoriei. Martoră sunt şi eu pentru că m– am născut şi trăiesc în acest oraş.

E mijloc de octombrie şi afară totuşi e cald, vântul adie uşor, soarele inca ne mai incalzeste cu razele sale sfioase, pana când si le va strange pentru a le revarsa asupra noastra in primavara ce vine. 

Păşesc pe covorul moale şi viu colorat de frunze ce– mi şoptesc despre ea– Toamna, care de câteva săptămâni a venit la noi în vizită.

Misterele parcului Valea Morilor

Într– un sfârşit de săptămână am ieşit la plimbare ca să admir şi să savurez culorile parcului Valea Morilor.

Cobor cele 467 de scări din parc. Aici, se simte cel mai bine suflelul toamnei, aici, e locul cel mai potrivit, unde îşi poate ţese ea covorul.

Parcul Valea Morilor de cinci ani încoace arată ca o cariera unde se tot fac lucrări de reabilitare şi reamenajare. Cu cât păşeşti mai domol pe acest pământ cu atât mai uşor poţi descoperi ceva nou în toata această gamă de culori tomnatice.

Admirând natura poţi observa diverse scene din viaţa veveriţelor, fără de care parcul şi– ar pierde ceva din farmecul său.

E interesant să vezi cum îşi adună veveriţa hrana şi cum cu viteza luminii se urcă în vârful copacului atunci când se apropie sau indrazneşte să o fotografieze cineva.

Parcul e locul ideal unde te poţi relaxa, respira aer curat, face sport, plimba cu prietenii, citi o carte…

Unii profesori de educaţie fizică obişnuiesc să vină des în parc cu elevii pentru a face lecţii , deoarece copiilor le este mai interesant şi pot face mai multe jocuri interactive.

Mai încolo zăresc câţiva soldaţi care trag cu ochiul la domnişoare, după care îşi continuă drumul.

Unul din soldaţi îmi spune gâfâind şi un pic speriat, de frică să nu fie observat de către sergent, că abia e la primul cerc şi mai are încă trei de alergat. La care eu i– am urat spor şi armată uşoară.

Prietenia mea cu Toamna

Mai fac câţâva paşi, prefer să mă aşez pe o bancă de culoare verde pentru a admira toamna în toată splendoarea ei. Mă cuprinde o linişte profundă, abia dacă mai aud claxoanele maşinilor, sau vocile copiilor ce zburdă pe aici.

O frunză desprinsă din pletele toamnei , cade valsând sub adierea vântului şi mi se asează pe braţe, apoi o iau şi o aşez peste covorul de frunze . A fost ultimul ei zbor pe aripi de vânt din aceasta toamnă.

În această atmosferă autumnală, mă gândesc ca orice început are un sfârşit…

E târziu! Ma despart de parcul meu preferat si-mi indrept pasii spre casa. Insa toamna e pretutindeni. Despartirea e numai o impresie, un sentiment, o iluzie.

Ma îndrept spre staţie. Aştept. Doar câţiva oameni mai sunt în aşteptarea transportului.

Urc în transport şi mă aşez pe scaun. Privesc pe geam. Toamna mă urmăreşte şi aleargă după microbusul grăbit. Eu zâmbesc şi mă gândesc, de ce aleargă, doar va mai rămâne pe acest meleag încă două luni.

Eram în cea de-a 20 –cea toamnă, când pentru prima dată mă îndrăgostisem de singurătate.

Sursa foto: http://www.timpul.md/articol/miros-de-toamna----27009.html

INTERVIU: "Ajutorul Lui Dumnezeu şi al persoanelor apropiate îmi insuflă speranţa şi încredere în ziua de mâine"

Livia Pânzaru (21 de ani) este absolventă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării.
De la vârsta de cinci ani nu mai vede, când a fost diagnosticată cu o maladie gravă care lăsat–o oarbă. În pofida greutăţilor, în anul 2008, a absolvit clasa a XI–a în cadrul liceului cu profil tehnologic pentru copii cu vedere slabă din municipiul Chişinău, a susţinut examenele de bacalaureat şi a obţinut certificatul de profesie în domeniul Operator– computer, pe care a studiat– o în cadrul aceluiaşi liceu.
La moment este anul întâi de masterat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova.

1. Îţi mai aminteşti cum arătau obiectele din jurul tău?

L.P: De fapt, pentru o persoană nevăzătoare, simţul tactil înlocuieşte simţul văzului, cam aşa e şi în cazul meu, eu ştiu exact cum arată fiecare obiect din jurul meu, dar nu aş putea spune exact dacă e vorba de imagini dobândite prin intermediul vederii pe care am pierdut-o definitiv la vârsta de 5 ani, sau de unele căpătate cu ajutorul simţului tactil.

2. Fiind o persoană cu disabilităţi vizuale, care sunt problemele cotidiene de care te ciocneşti?

L.P: Una din problemele cele mai dureroase, nu doar a mea, ci a majorităţii persoanelor cu disabilităţi e neîncrederea oamenilor din jur, a societăţii în general, neîncrederea în capacităţile noastre, în cunoştinţele, în potenţialul nostru, apoi şi altele de gen material; de exemplu, în Europa persoanele cu disabilităţi vizuale se deplasează independent, fie cu ajutorul bastonului alb, fie cu ajutorul câinilor ghizi, special instruiţi, în Moldova însă, din cauza drumurilor, care sunt într-o stare deplorabilă, a automobilelor parcate neregulamentar, precum şi a şoferilor, ce nu respect regulile de circulaţie, deplasarea cu bastonul este foarte periculoasă, unii nevăzători suportând chiar accidente grave, care i-au imobilizat la pat pentru întreaga viaţă, iar cu câine ghid, nu se permite a intra nici măcar în transportul public. În statele europene, un nevăzător are pensia lunară de invaliditate, în valoare de cca. 300 euro şi o compensaţie pentru însoţitor de cca. 700 euro, pe când în Moldova, suma totală a acestora e de 660 lei. În statele europene, după studii, statul îşi ia angajamentul de a angaja persoana cu disabilităţi în câmpul muncii, iar în Republica Moldova, ce-l puţin nu i se dă şansa să se angajeze desinestătător. Cam acestea ar fi câteva din problemele persoanelor cu deficienţe, din Republica Moldova.

3. Cum treci peste barierele ce îţi apar în viaţa de zi cu zi?

L.P: Trec cu ajutorul Lui Dumnezeu, care îmi insuflă speranţă şi încredere în ziua de mine, precum şi cu ajutorul persoanelor apropiate, a familiei, prietenilor, colegilor, cărora le mulţumesc din suflet pentru dragoste, căldură, altruism.

4. Ştiu că eşti studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării.
De unde ai acestă pasiunea pentru jurnalism?

L.P: Încă din copilărie, părinţii şi profesorii considerau că sunt creativă şi că am talent de a scrie, mie însămi îmi plăcea să scriu esee, mici articole pentru revista şcolii, să fiu moderatoare în cadrul festivităţilor ce aveau loc în liceu cu diverse ocazii; mai târziu, prin clasa a X-a, am fost invitată împreună cu câteva colege de liceu la o emisiune televizată; după această emisiune am început să mă gândesc, la posibilitatea de a păşi pe tărâmul Mass-Media, ceea ce am şi făcut pînă la urmă.

5. Care este atitudinea profesorilor faţa de tine?

L.P: Din fericire, profesorii de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, din cadrul USM, s-au dovedit a fi Personalităţi cu adevărat deosebite, posedând calităţi remarcabile nu doar profesionale, dar şi sufleteşti, am avut şi am foarte multe de învăţat de la Domniile Lor, m-au susţinut, m-au în curajat, m-au făcut să fiu mai optimistă, mai luptătoare şi mai perseverentă, fapt pentru care le voi fi mereu nespus de recunoscătoare.

6. Care sunt cele mai stringente probleme cu care te confrunţi la facultate?

L.P: La acest capitol nu mă plâng; e adevărat că am nevoie de puţin mai mult timp pentru a putea studia, pentru că trebuie să scanez cărţile, manualele, pentru a le putea audia la calculator cu ajutorul programelor cititoare de ecran, iar temele predate şi discutate în cadrul prelegerilor le înregistrez cu ajutorul reportofonului, iar apoi le transcriu în formă de text pe calculator, totuşi îi mulţumesc din suflet Lui Dumnezeu, pentru că mi-a dat şansa de a studia, de a avea o profesie, un viitor; pînă la urmă, cred că cine munceşte mai mult, preţueşte mai mlt rezultatele.

7. Anul trecut ai primit diploma de licenţă. Ai reuşit să te angajezi în câmpul muncii?

Din păcate încă nu am reuşit să mă angajez; am sperat la cîteva locuri de muncă, dar până la urmă nu am mai primit nici un răspuns, sunt în căutare, nu mă las uşor bătută, cu voia Domnului, sper că mă voi angaja.

Îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi urez succese în tot ceea ce faci.

Prima instituţie de învăţământ decorată cu “ Ordinul Republicii”

La 1 octombrie a fost sărbătorită aniversarea Universității de Stat din Moldova care a împlinit 65 ani de la fondare. Cu această ocazie s-a organizat un concert care  a avut loc în incinta Teatrului de Operă și Balet din capitală. Sala a fost arhiplină încât a devenit la un moment dat, neîncăpătoare.

La manifestare au fost prezenţi: președintele interimar Marian Lupu, fostul președinte interimar Mihai Ghimpu, Ministrul Educației Mihail Şleahtiţchi, Rectori din Universități din Spania, Ucraina, România, cât şi Rectori de la alte Universități din țară, profesori, studenți, etc.

Prin decretul preşedintelui interimar, USM a devenit prima instituţie de învăţământ decorată cu cea mai înaltă distincţie a R. Moldova – „Ordinul Republicii”.

Președintele interimar, Marian Lupu, a conferit Universității cea mai înaltă disticţie în stat, pentru „merite deosebite în dezvoltarea învățământului universitar şi în promovarea reformelor în domeniu, pentru contribuţie substanţială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi a tinerilor savanţi şi pentru activitate metodico– ştiinţifică prodigioasă”.

De asemenea invitații au mulțumit pentru colaborare și o mulțime de cadouri şi cuvinte frumoase au fost aduse la adresa Universității și colectivelor acesteia.

De asemenea, cu această ocazie, 65 de profesori şi cadre auxiliare de la USM au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a Ministerului Educaţiei – Diploma de Onoare. „USM este o instituţie serioasă, cu tradiţii, cu multă principialitate, care dispune de o mare deschidere pentru tot ce este nou, este o instituţie flexibilă, cu multă responsabilitate şi cu oameni de calitate. Doresc USM-iştilor sănătate, rezistenţă faţă de stres şi mult spirit inovator”, a declarat ministrul Educaţiei, Mihail Şleahtiţchi.

Cu această ocazie, Universitatea a obţinut şi Ordinul prieteniei, oferit de conducerea Republicii Socialiste Vietnam.

Şi Mihai Ghimpu, absolvent al Universităţii de Stat, a felicitat profesorii cu această ocazie: „Ca absolvent al USM, mă mândresc cu acest lucru, dar totodată mă simt vinovat în faţa celor care mi-au predat şi mie, şi celor care sunt alături de mine în actul guvernării, fiindcă inima lor nu este liniştită. Să predai o viaţă, să te bucuri că studenţii au ajuns ba ministru, ba deputat, ba prim-ministru, ba preşedinte, şi să ajungi la bătrâneţe şi să nu ai salariul pe care îl meriţi. Pentru asta îmi cer scuze în numele celor care mai ţinem R. Moldova în sărăcie”, a spus Mihai Ghimpu.

Studenţii declară că Universitatea de Stat e cea mai bună din ţară şi se mândresc că îşi pot face studiile la această universitate. Universităţii le doreşte mulţi ani înainte şi câţi mai mulţi discipoli profesionişti, care ar putea sâ scoată ţara din impasul pe care îl trăim.

Pe parcursul a 65 de ani de activitate, în această instituţie au studiat peste 100 de mii de tineri.

Universitatea de Stat din Moldova a fost fondată la 1 octombrie 1946.

În prezent, în cadrul instituţiei îşi fac studiie cca 17 000 de studenţi.